am petrecut cea mai mare parte a ultimelor două săptămâni cu Fallout 4, pieptănând fiecare centimetru din copia mea de recenzie într-un efort de a scrie o analiză eficientă a jocului. Recenzia mea oficială a fost publicată săptămâna trecută chiar înainte de lansare, dar am vrut să discut ceva semnificativ despre care nu puteam vorbi acolo. Sfârșitul Fallout 4. Sau cel puțin, sfârșitul meu.așa cum am spus în recenzia mea, sfârșitul și, într-adevăr, întreaga treime a jocului, mi-a suflat cu adevărat toate așteptările., Doar când m-am gândit povestea principală a fost pe cale să încheie-up, jocul a mers într-o direcție complet neașteptată, și eu sunt încă bobinare de la ceea ce a venit în continuare. Jocul ma forțat să iau decizii care mă vor bântui pentru o lungă perioadă de timp și într-o epocă în care fiecare joc pretinde că ia în considerare alegerea jucătorului, nu sunt sigur că mulți au făcut-o, precum și Fallout 4.dacă ați bătut povestea principală a jocului sau nu vă pasă de secretul care îl înconjoară, citiți mai departe. Dar dacă nu ai făcut-o? Toată această postare este pe cale să se transforme într-un spoiler uriaș, așa că întoarce-te acum.,
După aproximativ 30-35 de ore, am rătăcit prin pustiu și a stabilit cu câteva facțiuni, oamenii momentului, re-constructori și protectoare ale commonwealth-ului, Brotherhood of Steel, încercarea de a aduce ordine în haos, și cale Ferată, luptători pentru libertate care ajuta aparent simțitoare Synth-uri evadare în natură, liber de legăturile de Institut.am făcut misiuni pentru toți și am ajuns să știu totul despre ei, de la bazele lor până la membrii lor individuali., Mi-au dat provizii, arme, muniție și însoțitori care erau dispuși să lupte alături de mine în sălbăticie. Deși nu au fost de acord unul cu altul de multe ori, a existat un refren comun: totul greșit și rău în Commonwealth a fost vina Institutului.îți petreci tot jocul știind practic nimic despre Institut, doar că ei au fost cei care au angajat un mercenar să-l răpească pe fiul tău (moartea soțului tău fiind un efect secundar nefericit) și eliberează roboți furioși pe peisaj pentru a-și face oferta.,în cele din urmă, aflați că sintetizatoarele intră și ies din institut folosind teleportarea. Nimeni nu a găsit-o pentru că nu există o intrare reală. Vă potriviți această tehnologie, și cu ajutorul fie Frăția de oțel, Minutemen, sau Calea Ferată, sunteți însărcinat cu colmatare în baza lor pentru a obține fiul tău înapoi, împreună cu colectarea de informații și uciderea lucruri. Am ales Frăția ca aliații mei principali și am construit teleportorul în baza lor de aeroport. Am pășit înăuntru și am început ceea ce credeam că va fi misiunea finală a jocului.,
dar era departe de ea.
m-am așteptat destul de greu nivel care să-mi Synth-uri de fotografiere și uciderea cackling oamenii de stiinta rele ca i-am pocit felul meu de a mea a pierdut fiul, care știam că avea acum încolțite într-un vechi de zece ani, cât am fost înghețate din nou, după ce a fost luat din seiful meu. M-am gândit că poate la final mă voi confrunta cu o dilemă morală dacă ar trebui să arunc locul în aer sau să-i salvez tehnologia pentru binele omenirii. Știi, genul ăla de „care Final cutscene voi primi” joc video „alegere.”
ceea ce am primit în schimb a fost ceva complet neașteptat.,Institutul m-a întâmpinat cu brațele deschise și am aflat curând de ce. „Tatăl”, liderul lor în vârstă, s-a apropiat de mine aproape imediat. El mi-a dat vestea că el a fost de fapt Shaun, fiul meu, nu în vârstă de zece ani am fost alungare în jurul valorii de țară, care a fost de fapt doar un sintetizator copil prototip bazat pe ADN-ul său.Shaun mi-a explicat că, în timp ce credeam că am fost reîncălzit încă zece ani, a fost de fapt șaizeci. El a crescut știind nimic, dar confortul Institutului și în cele din urmă a crescut în rândurile pentru a rula locul, zeci de ani mai târziu.,
Institutul nu a fost deloc ceea ce mă așteptam. M-am gândit că ar fi trosnituri bobine tesla și cuve de barbotare chimice cu roboți rău urmărire holurile.în schimb, locul era curat, un contrast puternic cu pustia mutilată de mai sus. Arăta literalmente cum ar fi fost probabil anul 2200, dacă războiul nuclear nu ar fi stricat totul. Oamenii de știință erau prietenoși și dornici să-mi arate împrejurimile. Roboții nu încercau să mă omoare, și în mare parte măturau podelele.
„Acest lucru este de fapt destul de fantastic”, m-am gândit. „De ce trebuie să arunc în aer acest loc?,”
nu am făcut-o, s-a dovedit, și în loc să fiu o misiune finală de luptă, această etapă a jocului a dezvăluit că Institutul era încă o facțiune, una la care mă puteam alătura.
întregul factor motivant pentru mine pe tot parcursul jocului a fost să-mi găsesc fiul. Ei bine, l-am găsit, și el părea un tip destul de frumos de lucru pe lucruri destul de importante cu niște oameni destul de deștepți. Asta a fost mai mult decât suficient pentru a uita toate sabotaj și haos Frăția și Calea Ferată a vrut să provoace, și înscrie-te.,
cea mai bună parte despre modul în care acest lucru este configurat este că aderarea sau nu aderarea la Institut nu este o decizie binară. Aveți o mulțime de șanse să vă inversați alegerea și să trădați Institutul Frăției sau Căii Ferate, chiar dacă vă angajați inițial. Dar am făcut alegerea mea, și am fost lipit de ea. Abia mai târziu mi-am dat seama cât de greu ar fi.la început, mi-au dat misiuni destul de simple. Recuperați un synth necinstit (cei pe care calea ferată încercau întotdeauna să-i elibereze). Ia o parte pentru un reactor de fuziune care ar genera toată puterea de care Institutul avea nevoie., Asta a fost bine și bine.
dar apoi, alianțele mele au început să devină o problemă. În timpul unei misiuni numite „Bătălia de la Bunker Hill”, am trecut printr-un schimb de focuri între institut, frăție și calea ferată, toți trei împușcându-se unul pe celălalt, dar niciunul dintre ei nu mă viza, pentru că nu alesesem oficial o parte și trebuia să fie un aliat pentru toți. A fost ireal să umblu pur și simplu între lasere, deoarece sângele și moartea erau în jurul meu, dar după aceea, a devenit clar că nu mai pot rămâne neutru.
fiul meu mi-a spus două lucruri după aceea., Primul a fost că el era pe moarte, și a vrut să-l înlocuiască să conducă Institutul. Al doilea a fost că era timpul să dezvăluim Institutul lumii și să explicăm tot binele pe care încercam să-l facem pentru umanitate.
că totul a sunat grozav pentru mine (în afară de faptul că fiul meu era pe moarte) și i-am spus că voi fi onorat să conduc și să fiu cel care va dezvălui Institutul publicului.
dar au fost câteva probleme. Pentru a ajunge acolo, a trebuit să declar război Frăției, care era hotărâtă să zdrobească Institutul cu orice preț, indiferent de ce am promis., Al doilea a fost calea ferată, care a trebuit să fie eliminate sau altceva le-ar păstra fura synth-uri noastre și perturba planurile noastre.
am încercat în orice mod imaginabil să-l conving pe fiul meu că trebuie să existe un alt răspuns decât anihilarea lor. Că am putea trăi împreună în pace relativă. Dar era ferm. Dușmanii noștri au trebuit să moară sau tot ceea ce am încercat să facem ar fi inutil, și toată lumea sub suprafață ar fi măcelărit.primul meu ordin a fost să-l ucid pe Desmonda, liderul Căii Ferate., Când am ajuns acolo, ea și echipajul ei m-au salutat ca pe un vechi prieten, deoarece am condus mai mult de câteva misiuni pentru ei și m-au considerat un aliat. M-au lăsat chiar să-mi aleg propriul nume de cod („Fixer”). Am vorbit cu ea, și mi-a spus că, deși știa că am intrat și am ieșit din institut, și lucra și cu Frăția, că speră că loialitatea mea rămâne cu ei. Părea fericită că m-am întors și mi-a dat o nouă misiune. Încă mai aveam o șansă la izbăvire. Încă mă pot alătura vechii mele Echipe. Trebuia doar să spun da.am stat acolo un minut. Două minute. Cinci minute.,
mi-am desenat .44 Magnum și a împușcat-o în ceafă.
a fost haos după aceea. Am încercat să fug, gândindu-mă că aș putea cruța viețile tuturor celor de acolo dacă aș fugi destul de repede. Dar nu, parametrii misiunii s-au schimbat. După ce Desmonda a murit, trebuia să ucid toată conducerea Căii Ferate.m-am oprit, m-am întors și m-am întors înăuntru.
l-am ucis pe Tinker Tom, tipul care a spart primul cod care m-a lăsat să mă teleportez în institut în primul rând.am ucis Glory, Un Synth eliberat care părea o dovadă că AIs avea scânteia vieții în ele.,
l-am ucis pe Deacon, tipul care a garantat pentru mine și a vrut să fie tovarășul meu de călătorie.
i-am ucis pe toți.
tatăl a fost mulțumit.
după aceea, a trebuit să îmbrățișez pe deplin rolul meu de cel mai mare monstru al Commonwealth-ului. Am obținut acea bătălie finală spre care credeam că se construiește jocul, dar în loc să iau cu asalt Institutul cu sprijinul Frăției, conduceam o armată de sintetizatori Terminatori, invadând aeroportul unde a fost andocat avionul gigant al Frăției.
aceasta a fost baza mea de origine o dată., Pe măsură ce depășeam nivelul, nu ucideam doar cavaleri și cărturari. Unii dintre dușmani au fost numiți. Aceștia erau oameni pe care îi cunoșteam. Oameni care mi-au reparat armura sau mi-au pansat rănile. În cele din urmă, ca synth-urile mele au fost hacking un mech fraternitate gigant, în scopul de a transforma pe cont propriu dirijabil, Paladin Danse a apărut, cavalerul care ma recrutat în Frăția, în primul rând, și aș rula, probabil, o duzină de misiuni pentru el, deoarece.
mă întreb ce a crezut despre unde m-am dus după ce m-am teleportat., Poate că a crezut că Institutul m-a capturat sau m-a ucis, și n-am reușit să ies, și de aceea nu am raportat niciodată.
l-am tăiat de pe o platformă înaltă în timp ce era hărțuit de sintetici. Îmi place să cred că nu a știut niciodată despre trădarea mea. Câteva minute mai târziu, dirijabilul său a căzut pe pământ, arzând cu furia iadului în sine.
asta a fost, atunci. S-a vorbit despre reconstrucție și a trebuit să reflectez la ce am făcut.
încă îmi doream o viață mai bună pentru oamenii din pustiu. Nu încercam să fiu personajul negativ. Am vrut ca toate acele crime să însemne ceva., Institutul a vrut să înceapă încet să-i aducă pe toți în subteran, tratându-și bolile și rănile cu tehnologie cu ani lumină înaintea a ceea ce se află la suprafață. Sintetizatoarele ne-ar putea ajuta să ne extindem și să reconstruim. Institutul ar putea adăposti omenirea într-un confort relativ, pe măsură ce lumea s-a vindecat la suprafață.
În ciuda a ceea ce m-a obligat tatăl meu, fiul meu, să fac, sunt convins că probabil a fost corect până la urmă. Viața în institut este mai bună decât orice la suprafață, și ei într-adevăr încearcă să inoveze pentru a se asigura că umanitatea prosperă încă o dată., Apoi, din nou, că este, probabil, ceea ce calea ferată și Frăția crezut prea.
nu știu de fapt cât de diferit s-ar fi jucat sfârșitul jocului dacă aș fi ales o altă parte. Nu cred că s-ar fi dovedit mult mai bine, să fiu sincer. Frăția și calea ferată, probabil, m-ar fi pus să iau cu asalt Institutul și să măcelăresc totul și pe toți dinăuntru, posibil chiar și pe fiul meu. Și cred că s-ar fi întors unul împotriva celuilalt. Este foarte posibil să mă simt la fel de vinovat acum dacă aș fi mers pe o altă cale pentru că nu mai există pace., Numai război. Și războiul nu se schimbă niciodată.experiența sfârșitului Fallout 4 este una dintre cele mai profunde experiențe de joc pe care mi le amintesc. Am ucis sute de mii de dușmani într-o sută de jocuri diferite, dar aceasta este una dintre singurele dăți când m-am simțit cu adevărat ca un criminal. Și totuși, eu sunt o justificare pentru mine chiar și acum, că sfârșitul garantat mijloacele, și că, probabil, s-ar fi încheiat în vărsare de sânge, indiferent unde loialitatea mea pune.pentru majoritatea jocului, Povestea lui Fallout 4 este relativ plictisitoare, condimentată doar ocazional de misiuni secundare interesante., Dar odată ce invazia Institutului sa dovedit a fi cu totul altceva? Jocul schimbă vitezele și devine mult mai mult decât am crezut că ar fi.
am o multime de probleme cu Fallout 4, cele mai multe dintre ele gameplay-ul și motor de joc legate, dar acest lucru este ceva ce a primit absolut corect. Voi contempla acțiunile mele la sfârșitul acestui joc pentru anii următori și sunt uimit că cel mai bun secret al lui Fallout 4 a sfârșit prin a fi o poveste coerentă, convingătoare, zdrobitoare.
Urmați-mă pe Twitter, pe Facebook și pe Tumblr., Ridicați o copie a primului meu roman SF, ultimul Exod, care este acum tipărit și online.
ce ar trebui să facă destinul cu bugetul său de $500m? Uita-te mai jos: