Întrebare:
Cum s-dezbaterea dintre Jefferson și Hamilton forma sistemul politic din Statele Unite ale americii? în discursul de adio al lui George Washington (1796), președintele în retragere a avertizat că crearea unor facțiuni politice, „ascuțite de spiritul răzbunării”, va duce cu siguranță la „despotism formal și permanent”.,”În ciuda cuvintelor de avertizare ale Washingtonului, doi dintre cei mai apropiați consilieri ai săi, Thomas Jefferson și Alexander Hamilton, au ajutat la formarea facțiunilor care au condus la sistemul dual de partid în care SUA operează astăzi. Alți bărbați, mai ales James Madison și John Adams, au contribuit, de asemenea, la formarea partidelor politice, dar Hamilton și Jefferson au ajuns să reprezinte diviziunile care au modelat peisajul politic național timpuriu., deși ambii bărbați au fost activi în efortul revoluționar și în fondarea Statelor Unite, Jefferson și Hamilton nu au lucrat împreună până când Washington l-a numit pe Jefferson primul secretar de stat și Hamilton primul secretar al Trezoreriei. De la început, cei doi bărbați au avut viziuni opuse asupra căii națiunii. Jefferson credea că succesul Americii se află în tradiția sa agrară. Planul economic al lui Hamilton s-a bazat pe promovarea fabricilor și a comerțului., În timp ce Hamilton nu avea încredere în voința populară și credea că guvernul federal ar trebui să exercite o putere considerabilă pentru a conduce un curs de succes, Jefferson și-a pus încrederea în oameni ca guvernatori. Poate din cauza diferențelor lor de opinie, Washington i-a făcut pe acești oameni cei mai apropiați consilieri. planul economic al lui Hamilton pentru națiune a inclus înființarea unei bănci naționale ca cea din Anglia pentru a menține creditul public; consolidarea datoriilor statelor sub guvernul federal; și adoptarea tarifelor de protecție și a subvențiilor guvernamentale pentru a încuraja producătorii americani., Toate aceste măsuri au consolidat puterea guvernului federal în detrimentul Statelor. Jefferson și aliații săi politici s-au opus acestor reforme. Francofilul Jefferson se temea că Banca Statelor Unite a reprezentat prea multă influență engleză și a susținut că Constituția nu a dat Congresului puterea de a înființa o bancă. El nu credea că promovarea producției era la fel de importantă ca susținerea bazei agrare deja stabilite. Jefferson a considerat „cei care muncesc pe pământ „” poporul ales al lui Dumnezeu . . ., a cărui sâni și-a făcut depozitul special pentru o virtute substanțială și autentică.”El i-a sfătuit pe conaționalii săi să” lase magazinele noastre de lucru să rămână în Europa.”
când a început administrația lui George Washington, cele două tabere care s – au format în timpul dezbaterilor de ratificare Constituțională-acele grupuri cunoscute sub numele de federaliști și antifederaliști – nu s-au solidificat încă în partide. Dar dezacordurile cu privire la Direcția națiunii erodau deja orice speranță de unitate politică., În mai 1792, Jefferson și-a exprimat teama față de Washington cu privire la politicile lui Hamilton, numind aliații lui Hamilton în Congres o „escadrilă coruptă.”El și-a exprimat teama că Hamilton dorește să se îndepărteze de structura republicană a Constituției, spre o monarhie modelată după Constituția engleză. În aceeași lună, Hamilton a mărturisit unui prieten că „Domnul Madison cooperează cu Domnul Jefferson este în fruntea unei facțiuni decisiv ostile față de mine și administrația mea și . . . periculos pentru Uniune, pacea și fericirea țării.,”
când Jefferson și John Adams au candidat la președinție în 1796, s-au format facțiuni politice sub etichetele” republicani „și ” federaliști”.”De fapt, până în 1804 apariția partidelor politice a necesitat un amendament constituțional care a schimbat procesul electoral pentru a permite biletele președintelui/vicepreședintelui pe buletinul de vot. Federaliștii au dominat guvernul național până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În ciuda eforturilor președintelui Washington de unitate, diferențele politice s-au dovedit a fi prea profunde pentru a promova consensul., Partidul Republican a apărut ca opoziție organizată față de politicile Federaliste și, în ciuda asigurărilor lui Jefferson în primul său discurs inaugural că americanii erau „toți republicanii” și „toți federaliștii”, fracțiunea sa solidificat în partid.