În Uniunea Sovietică o politică de treptată și voluntară colectivizarea agriculturii a fost adoptat în 1927 pentru a încuraja producția de alimente în timp ce eliberarea forței de muncă și de capital pentru dezvoltarea industrială. În 1929, cu doar 4% din ferme în colective, Stalin a ordonat confiscarea terenurilor, uneltelor și animalelor țărănești; colhozul a înlocuit ferma familiei., Statul ar decide cât de mult din ce culturi ar trebui să fie produse, cât de mult ar fi plătit țăranilor pentru munca lor și cât de mult ar merge la stat la ce preț. Fermierii care s-au opus au fost persecutați, exilați, chiar uciși.până în 1931, mai mult de jumătate din toate fermele au fost colectivizate. Productivitatea scăzută și deturnarea guvernului exagerat al producției agricole au contribuit la o foamete rurală devastatoare în 1932-33., Conform Cartei agricole colective (1935), agricultorilor individuali li s-a permis să păstreze mici parcele de grădină și câteva animale pentru uz casnic și să vândă surplusul de producție pe piețele libere locale.Colectivizarea în Uniunea Sovietică a fost aproape completă până în 1938. Reformele succesive au reflectat persistența problemelor asociate economiilor planificate la nivel central. În 1950 guvernul a început amalgamarea fermelor colective., Numărul de kolkhozy, care a atins punctul culminant la 254.000 de, a fost redus la 32,300 până în 1972, în timp ce mărimea medie a fermelor colective aproximativ triplat, ajungând la aproximativ 7.500 de hectare (3.000 de hectare), iar numărul mediu de gospodării pe kolkhozy a crescut de la 75 înainte de al doilea Război Mondial la 340 în 1960.în 1958, noile legi au abolit puterea guvernului de a rechiziționa produse agricole și au înlocuit achizițiile directe ale statului la prețuri mai mari. În 1969, Congresul colectiv al fermierilor a mărit dimensiunea parcelelor private și a instituit garanții de venit și asigurări sociale., În anii 1970, ca stimulent pentru creșterea producției, agricultorilor colectivi li s-au asigurat profituri pe diverse mărfuri. În acest timp, aproximativ jumătate din terenurile cultivate din Uniunea Sovietică erau în colective, majoritatea restului fiind în ferme de stat. Pe măsură ce Uniunea Sovietică și blocul său de sateliți est-europeni s-au dezintegrat la începutul anilor 1990, ferma colectivă s-a confruntat cu o tranziție dificilă și incertă la noi forme de proprietate și management. În 1992, 7.000 de ferme au ales să rămână deținute de stat, în timp ce 9.000 au ales să se privatizeze, înregistrându-se ca companii., Prin anii 1990, Rusia a fost forțată să crească subvențiile de stat pentru fermele sale colective, din cauza inflației ridicate și a creșterii prețurilor la consumabile și echipamente. În 2003, odată cu adoptarea legilor care permit vânzarea terenurilor agricole, au fost puse bazele unor schimbări suplimentare în agricultura rusă.
- Introducere
- în Uniunea Sovietică
- în China
- în Israel
- în America de Nord
- Bibliografie