Preț-Venituri raporturi ca un predictor de douăzeci de ani se întoarce bazat pe terenul de Robert Shiller (Figura 10.1, sursa). Axa orizontală arată adevăratul preț-venituri raport de S&P Composite Stock Price Index calculat în Exuberanța Irațională (inflația ajustat prețul împărțit la înainte de zece ani de inflație-câștigurile ajustate)., Axa verticală arată media geometrică reală anuală de rentabilitate a investi în S&P Composite Stock Price Index, reinvestirea dividendelor, și de vânzare cu douăzeci de ani mai târziu. Datele din diferite perioade de douăzeci de ani sunt codate în culori, așa cum se arată în cheie. A se vedea, de asemenea, se întoarce de zece ani. Shiller afirmă că acest complot „confirmă faptul că investitorii pe termen lung-investitorii care își angajează banii într—o investiție timp de zece ani întregi—s-au descurcat bine atunci când prețurile erau scăzute în raport cu câștigurile de la începutul celor zece ani., Investitorii pe termen lung ar fi bine sfătuiți, individual, să-și reducă expunerea la piața bursieră atunci când este ridicată, așa cum a fost recent, și să intre pe piață atunci când este scăzută.”Burton Malkiel, un binecunoscut susținător al valabilității generale a EMH, a declarat că această corelație poate fi în concordanță cu o piață eficientă din cauza diferențelor dintre ratele dobânzilor. investitorii, inclusiv cei de la Warren Buffett, George Soros și cercetătorii au contestat ipoteza pieței eficiente atât empiric, cât și teoretic., Economiștii comportamentali atribuie imperfecțiunile piețelor financiare unei combinații de prejudecăți cognitive, cum ar fi încrederea excesivă, reacția excesivă, părtinirea reprezentativă, părtinirea informațiilor și diverse alte erori umane previzibile în raționament și prelucrarea informațiilor. Acestea au fost cercetate de psihologi precum Daniel Kahneman, Amos Tversky și Paul Slovic și economistul Richard Thaler.dovezile empirice au fost amestecate, dar în general nu au susținut forme puternice ale ipotezei pieței eficiente., Potrivit lui Dreman și Berry, într-o lucrare din 1995, stocurile mici P/E (preț-la-câștiguri) au randamente mai mari. Într-o lucrare anterioară, Dreman a respins, de asemenea, afirmația lui Ray Ball că aceste randamente mai mari ar putea fi atribuite beta-ului superior; cercetarea lui Dreman a fost acceptată de teoreticienii de piață eficienți ca explicând anomalia în conformitate cu teoria portofoliului modern.,psihologia comportamentală abordările psihologiei comportamentale la tranzacționarea pe piața bursieră se numără printre unele dintre cele mai promițătoare alternative la EMH (strategiile de investiții, cum ar fi tranzacționarea impulsului, încearcă să exploateze exact astfel de ineficiențe). Dar laureat al Premiului Nobel co —fondator al Programului Daniel Kahneman-a anunțat scepticismul său de investitori bate pe piață: „ei nu sunt doar de gând să o facă. Nu se va întâmpla.,”Într-adevăr, apărătorii EMH susțin că finanțarea comportamentală consolidează cazul EMH prin faptul că evidențiază prejudecățile persoanelor și comitetelor și nu piețele competitive. De exemplu, o constatare proeminent în finanțe comportamentale este că indivizii folosesc discount hiperbolic. În mod evident, este adevărat că obligațiunile, ipotecile, anuitățile și alte instrumente financiare similare care fac obiectul forțelor concurențiale ale pieței nu fac acest lucru. Orice manifestare a reducerii hiperbolice în stabilirea prețurilor acestor obligații ar invita arbitrajul, eliminând astfel rapid orice vestigiu al prejudecăților individuale., În mod similar, diversificarea, valori mobiliare derivate și alte strategii de acoperire a liniști dacă nu elimina potențialele mispricings de risc grav-intoleranță (aversiunea față de pierderi) ale persoanelor fizice subliniată de finanțe comportamentale. Pe de altă parte, economiștii, psihologii comportamentali și managerii de fonduri mutuale sunt atrași de populația umană și, prin urmare, sunt supuși prejudecăților pe care le prezintă behavioraliștii. În schimb, semnalele de preț de pe piețe sunt mult mai puțin supuse unor prejudecăți individuale evidențiate de programul de finanțare comportamentală., Richard Thaler a început un fond bazat pe cercetările sale asupra prejudecăților cognitive. Într-un raport din 2008, el a identificat complexitatea și comportamentul efectivului ca fiind esențiale pentru criza financiară globală din 2008.
alte lucrări empirice au evidențiat impactul costurilor tranzacțiilor asupra conceptului de eficiență a pieței, cu multe dovezi care sugerează că orice anomalii referitoare la ineficiențele pieței sunt rezultatul unei analize cost-beneficiu făcută de cei care doresc să suporte costul achiziționării informațiilor valoroase pentru a tranzacționa pe ea., În plus, conceptul de lichiditate este o componentă critică pentru captarea „ineficiențelor” în testele pentru randamente anormale. Orice încercare de această propunere se confruntă comun ipoteza problemă, în cazul în care este imposibil să testați eficiența pieței, întrucât acest lucru necesită utilizarea unui stick de măsurare față de care anormală de returnare sunt comparate —nu se poate ști dacă piața este eficientă dacă nu știi dacă un model corect prevede rata necesară a rentabilității., În consecință, apare o situație în care fie modelul de stabilire a prețurilor activelor este incorect, fie piața este ineficientă, dar nu există nicio modalitate de a ști care este cazul.performanța piețelor bursiere este corelată cu cantitatea de soare din orașul în care se află bursa principală.
EMH anomalii și respingerea de Capital Asset Pricing Model (CAPM)Modificare
în Timp ce eveniment studii de divizările sunt în concordanță cu EMH (Fama, Fisher, Jensen, și Rola, 1969), alte analize empirice au constatat probleme cu eficientă-ipoteza de piață., Primele exemple includ observația că stocurile mici neglijate și stocurile cu raporturi ridicate de la carte la piață (preț scăzut la carte) (stocuri valorice) au avut tendința de a obține randamente anormal de mari în raport cu ceea ce ar putea fi explicat de CAPM. Testele suplimentare ale eficienței portofoliului de către Gibbons, Ross și Shanken (1989) (GJR) au condus la respingerea CAPM, deși testele de eficiență se confruntă inevitabil cu problema ipotezei comune (vezi critica lui Roll).,în urma rezultatelor GJR și a creșterii dovezilor empirice ale anomaliilor EMH, academicienii au început să se îndepărteze de CAPM către modele de factori de risc, cum ar fi modelul Fama-francez 3 factor. Aceste modele de factori de risc nu se bazează în mod corespunzător pe teoria economică (în timp ce CAPM se bazează pe teoria portofoliului Modern), ci mai degrabă, construite cu portofolii lungi-scurte ca răspuns la anomaliile empirice observate EMH., De exemplu, factorul” small-minus-big ” (SMB) din modelul factorului FF3 este pur și simplu un portofoliu care deține poziții lungi pe stocuri mici și poziții scurte pe stocuri mari pentru a imita riscurile cu care se confruntă stocurile mici. Se spune că acești factori de risc reprezintă un aspect sau o dimensiune a riscului sistematic nediversificat, care ar trebui compensat cu randamente așteptate mai mari. Suplimentare populare factorii de risc includ „HML” factor de valoare (Fama și French, 1993); „MAMA” factor de impuls (Câte, 1997); „ILLIQ” lichiditate factori (Amihud et al. 2002). A se vedea, de asemenea, Robert Haugen.,economiștii Matthew Bishop și Michael Green susțin că acceptarea deplină a ipotezei contravine gândirii lui Adam Smith și John Maynard Keynes, care credeau amândoi că comportamentul irațional a avut un impact real asupra piețelor.economistul John Quiggin a susținut că „Bitcoin este probabil cel mai bun exemplu de bule pure” și că oferă o respingere concludentă a EMH., În timp ce alte active utilizate ca monedă (cum ar fi aurul, tutunul) au o valoare independentă de dorința oamenilor de a le accepta ca plată, Quiggin susține că „în cazul Bitcoin nu există nicio sursă de valoare” și, prin urmare, ar trebui să aibă un preț zero sau fără valoare.
Tshilidzi Marwala presupus că inteligența artificială influențează aplicabilitatea teoriei pieței eficiente ipoteza în care mai inteligenta artificiala infuzat calculator comercianții sunt în piețe, comercianții mai eficient piețele devin.,
Warren Buffett a susținut, de asemenea, împotriva EMH, mai ales în 1984 prezentarea „Superinvestors de Graham și-Doddsville”. El spune că preponderența investitorilor de valoare printre managerii de bani din lume cu cele mai mari rate de performanță respinge afirmația susținătorilor EMH că norocul este motivul pentru care unii investitori par mai de succes decât alții.,Burton Malkiel în lucrarea Sa a Random Walk Down Wall Street (1973) susține că „preponderența dovezilor statistice” susține EMH, dar admite că există suficiente „gremlini care pândesc” în date pentru a împiedica EMH să fie dovedit în mod concludent.în cartea sa reforma în economie, economistul și analistul financiar Philip Pilkington a susținut că EMH este de fapt o tautologie mascată ca o teorie. El susține că, luată la valoarea nominală, teoria face afirmația banală că investitorul mediu nu va bate media pieței—ceea ce este o tautologie., Atunci când este apăsat pe acest punct, Pinkington susține că susținătorii EMH vor spune, de obicei, că orice investitor real va converge cu investitorul mediu dat suficient timp și astfel niciun investitor nu va bate media pieței. Dar Pilkington subliniază că atunci când susținătorii teoriei sunt prezentați cu dovezi că o mică minoritate de investitori bat, de fapt, piața pe termen lung, acești susținători spun apoi că acești investitori au fost pur și simplu „norocoși”., Pilkington susține că introducerea ideii că oricine se abate de la teoria este pur și simplu „norocos” izoleaza teoria de falsificare și așa, bazându-se pe filosoful și criticul de economia neoclasică Hans Albert, Pilkington susține că teoria cade pe spate, într-o tautologie sau un pseudo construct.economistul laureat al Premiului Nobel, Paul Samuelson, a susținut că piața bursieră este „micro eficientă”, dar nu „macro eficientă”: EMH este mult mai potrivită pentru stocurile individuale decât pentru piața bursieră agregată., Cercetările bazate pe diagrame de regresie și scatter, publicate în 2005, au susținut puternic dictonul lui Samuelson.Peter Lynch, manager de fonduri mutuale la Fidelity Investments, care în mod constant a dublat mediile de piață în timp ce gestionează Fondul Magellan, a susținut că EMH este contradictoriu cu ipoteza aleatorie—deși ambele concepte sunt predate pe scară largă în școlile de afaceri fără a părea conștientizarea unei contradicții. Dacă prețurile activelor sunt raționale și se bazează pe toate datele disponibile, așa cum sugerează ipoteza eficientă a pieței, atunci fluctuațiile prețului activelor nu sunt aleatorii., Dar dacă ipoteza de mers aleator este valabilă, atunci prețurile activelor nu sunt raționale.Joel Tillinghast, de asemenea manager de fonduri la Fidelity, cu o lungă istorie de depășire a unui punct de referință, a scris că argumentele de bază ale EMH sunt „mai adevărate decât nu” și acceptă o versiune „neglijentă” a teoriei care permite o marjă de eroare., Dar el susține, de asemenea, că EMH nu este complet exactă sau exactă în toate cazurile, având în vedere existența recurentă a bulelor economice (atunci când unele active sunt dramatic supraevaluate) și faptul că investitorii de valoare (care se concentrează pe active subevaluate) au avut tendința de a depăși piața mai largă pe perioade lungi. Tillinghast afirmă, de asemenea, că chiar și susținătorii fermi ai EMH vor admite slăbiciuni teoriei atunci când activele sunt semnificativ supra – sau sub-prețuri, cum ar fi dublul sau jumătate din valoarea lor Conform analizei fundamentale.,criza financiară de la sfârșitul anilor 2000edit
criza financiară din 2007-08 a dus la o nouă analiză și critică a ipotezei. Strateg de piață Jeremy Grantham, a declarat categoric că EMH a fost responsabil pentru actuala criză financiară, susținând că credința în ipoteza cauzate financiare lideri să aibă o „cronică subestimarea pericolelor de active bule de rupere”., Remarcatul jurnalist financiar Roger Lowenstein a criticat teoria, declarând că ” partea bună a Marii Recesiuni actuale este că ar putea conduce o miză prin inima nostrumului academic cunoscut sub numele de ipoteza pieței eficiente.”Fostul Președinte Federal Reserve Paul Volcker chimed în, spunând că este” clar că printre cauzele recentei crize financiare a fost o credință nejustificată în așteptările raționale eficiența pieței.”Un analist financiar a remarcat” până în 2007-2009, trebuia să fii fanatic să crezi în adevărul literal al EMH.,”
la Conferința anuală a Organizației Internaționale a Comisiilor de valori mobiliare, care a avut loc în iunie 2009, ipoteza a luat în centrul atenției. Martin Wolf, comentatorul șef al economiei pentru Financial Times, a respins ipoteza ca fiind o modalitate inutilă de a examina modul în care piețele funcționează în realitate. Paul McCulley, directorul general al PIMCO, a fost mai puțin extrem în critica sa, spunând că ipoteza nu a eșuat, dar a fost „grav defectuoasă” în neglijarea naturii umane.,criza financiară l-a determinat pe Richard Posner, un judecător proeminent, profesor de Drept la Universitatea din Chicago și inovator în domeniul dreptului și economiei, să se îndepărteze de ipoteză. Posner i—a acuzat pe unii dintre colegii săi din școala din Chicago că sunt „adormiți la comutator”, spunând că „mișcarea de dereglementare a industriei financiare a mers prea departe exagerând reziliența—puterile de auto-vindecare-a capitalismului laissez-faire.”Alții, cum ar fi Fama, au spus că ipoteza a rezistat bine în timpul crizei și că piețele au fost o victimă a recesiunii, nu cauza acesteia., În ciuda acestui fapt, Fama a recunoscut că „investitorii prost informați ar putea conduce teoretic piața pe căi greșite” și că prețurile acțiunilor ar putea deveni „oarecum iraționale” ca rezultat.