Deutschlandlied, (în germană: „Cântec de Germania”) imnul național oficial de Germania din 1922 până în 1945, din Germania de Vest din 1950 până în 1990, și de reunificarea Germaniei din 1990.,melodia imnului național German a fost compusă în 1796 de austriacul Joseph Haydn și a fost interpretată pentru prima dată în 1797 pentru ziua de naștere a Sfântului Împărat Roman Francisc al II-lea; a fost numită „Kaiserhymne” („Imnul împăratului”). Primele sale linii au fost ” Gott erhalte Franz den Kaiser, Unsern guten Kaiser Franz!”(„Dumnezeu să-l păstreze pe Francisc împăratul, bunul nostru împărat Francisc!”). Haydn a dezvoltat în continuare tema în cvartetul său de coarde cunoscut sub numele de cvartetul împăratului, op. 76, nr.3., Deși versurile s-au schimbat odată cu numele împăraților, melodia a rămas în uz oficial până când Austro-Ungaria s-a prăbușit în 1918.
zeci de ani înainte de asta s-a întâmplat, cu toate acestea, tonul a fost adoptat de către naționaliști poet și profesor universitar August Heinrich Hoffmann von Fallersleben pentru utilizarea cu un nou set de versuri pe care le-a scris în August 1841, îndemnând la unitate pentru crazy quilt de germană societãþi., Deși Hoffmann piesa a câștigat în mod constant în popularitate, nu a obținut statut oficial până în 11 August, 1922, când Republica de la Weimar a adoptat cântec și primul verset ca imnul național German:
Deutschland, Deutschland über alles,
über alles in der Welt,
Wenn es stets zu und Schutz Trutze
brüderlich zusammen hält,
Von der Maas până la Memel,
de la Adige la Centura,
Germania, Germania de peste tot,
peste tot în lume!,
Germania, Germania mai presus de toate,
mai presus de toate în lume,
când se ține ferm împreună,
ofensiv și defensiv,
cu Frăția.
De La Maas la Memel,
De La Etsch la centură,
Germania, Germania mai presus de toate,
mai presus de toate din lume.
a fost păstrat ca imn al Germaniei Naziste, împreună cu imnul Partidului, cântecul Horst Wessel. Cu toate acestea, în timpul erei naziste, aceste versuri au avut conotații nefericite., Ceea ce a fost inițial intenționat în 1848 ca o chemare de a plasa conceptul de națiune unificată deasupra diferențelor regionale—granițele geografice marcând măsura în care coloniștii germani culturali s—au răspândit-a devenit reinterpretat ca o justificare pentru expansionismul German și interpretat greșit de unii ca o pretenție la hegemonia mondială germană. Din acest motiv, a fost interzis pentru o vreme după Al Doilea Război Mondial, dar a fost restaurat în 1951 de Germania de Vest, folosind oficial doar al treilea vers:
unitate și Justiție și libertate
Pentru Patria germană!
să ne străduim cu toții pentru acest
fratern cu inima și mâna!
unitatea și dreptatea și libertatea
sunt un angajament al fericirii.
înflorește în splendoarea acestei fericiri,
înflorește Patria germană!
unitate și drepturi și libertate
pentru patria germană.
să ne străduim împreună,
frățești cu inima și mâna.
unitatea și drepturile și libertatea
sunt baza Norocului.
Floare în lumina acestui noroc,
Floare Patriei germane.,
piesa a rămas totuși o chestiune de controversă. Odată cu căderea Uniunii Sovietice și deschiderea Zidului Berlinului, reunificarea Germaniei a fost efectuată în 1990, iar în 1991 al treilea vers al „Deutschlandlied” a fost declarat imnul național al țării restaurate.